1 ianuarie 2019: România a preluat, la 12 ani de la aderare, președinția Consiliului Uniunii Europene, un pariu major sinonim cu probarea aspirației că putem fi parte a nucleului dur al UE

de Robert Lupițu

România a preluat marți, 1 ianuarie 2019, la aniversarea a 12 ani de aderare la Uniunea Europeană, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Este pentru prima dată când țara noastră asigură, timp de șase luni, responsabilitatea de a prezida peste cele 28 de state membre ale UE și reprezintă centrul procesului decizional european într-o perioadă concomitentă cu definirea viitorului Europei Unite. În același timp, dilema „suntem sau nu suntem pregătiți” trebuie demitizată. Cum? Prin câștigarea pariului cu maturitatea politică, administrativă și echipată strategic. 

Mandatul României la șefia Consiliului UE este structurat în patru priorități tematice, însă tot atâtea vor fi și momentele cheie care vor da un tuș unic acestei președinții: retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană, preconizată a avea loc la 29 martie, summit-ul de la Sibiu, prima reuniune europeană la vârf din istorie care are loc chiar de Ziua Europei, 9 mai, alegerile pentru Parlamentul European din 23-26 mai și impulsionarea tratativelor privind adoptarea viitorului Cadru Financiar Multianual.

Mandatul României urmează să reprezinte prima președinție a Consiliului Uniunii Europene după anul 2012 care va prezida peste o Uniune a celor 27, după ce Regatul Unit nu va mai fi membru al UE.

La fel de important, România, prin prima sa președinție a Consiliului Uniunii Europene, deschide un trio de președinții format alături de Finlanda și de Croația și care este marcat de tranziția dinspre un ciclu decizional spre altul. De altfel, România va prezida peste o Uniune cu un Parlament European și o Comisie Europeană aflate la final de mandat și cu peste 200 de dosare în lucru și care trebuie aduse spre legislație.

Dilema „suntem sau nu suntem pregătiți” trebuie demitizată prin câștigarea pariului cu maturitatea. Capcana momentelor electorale trebuie ocolită

Înțelegerea dimensiunii politice și tehnice a președinției Consiliului Uniunii Europene este importantă pentru dimensiunea organizatorică și sinergia agendei de lucru a Uniunii Europene, însă în cazul României este vorba și despre ceva mai mult. La 12 ani de la aderare – cu borne precum aderarea la Spațiul Schengen sau adoptarea monedei euro încă nebifate – mandatul României peste o instituție cu rol co-legislator în arhitectura decizională europeană este un pariu major, sinonim cu probarea aspirației că putem fi parte a nucleului dur al Uniunii.

Dilema politică privind capacitatea României de a gestiona cu succes aceste șase luni  – rostogolită intens și în relatările din presa europeană și internațională – trebuie să rămână un subiect cu end line pe 31 decembrie 2018. Disputele politice și exagerarea unei coliziuni între puterea de la București și Bruxelles-ul instituțional, inclusiv sub tentația momentelor electorale ale alegerilor europene din primăvară și prezidențiale din toamnă, trebuie ocolite.

Cu aceste mențiuni să parcurgem, împreună, ce presupune – tehnic și politic – președinția română a Consiliului UE în care tocmai am intrat, noi, 500 de milioane de cetățeni europeni, din interiorul cărora românii se disting a fi printre cei mai „euro-entuziaști”.

O președinție premieră structurată în patru piloni și 16 obiective punctuale

Cei patru piloni tematici care reprezintă în aceste șase luni fundamentul agendei de lucru a președinției României la Consiliul UE vizează: <Europa convergenței>, <Europa siguranței>, <Europa, actor global> și <Europa valorilor comune>. Tradiția spune că programele și prioritățile președințiilor Consiliului Uniunii Europene păstrează o serie de elemente abordate de președințiile anterioare, pentru a genera continuitate și ilustrează viziunea președinției în exercițiu și a trio-ului de președinții din care aceasta face parte.

Cele patru priorități tematice ale României, prezentate inclusiv în luna decembrie într-un pachet al Programului Trio-ului de Președinții România-Finlanda-Croația, readuc programul de lucru subsumat Agendei Strategice a Uniunii adoptată în 2014 în jurul unor piloni macro, clasici și formulați principial. Substanța și conținutul derivă din defalcarea obiectivelor punctuale, acolo unde regăsim continuitate, elemente de noutate, precum și inserții ale unor interese strategice naționale convergente cu agenda europeană.

Mai întâi, pilonul <Europa convergenței>, axat pe cei patru C – ”creștere, coeziune competitivitate, conectivitate” -, ilustrează obiectivul zero al definirii viitorului deceniu: Cadrul Financiar Multianual 2021-2027. O prioritate pe care Comisia Juncker și actualul Parlament European ar fi dorit-o finalizată până la finalul de mandat al ciclului decizional 2014-2019 și care reprezintă un instrument central în planificarea proceselor și programelor de dezvoltare ale Uniunii Europene în marea parte a deceniului următor. Pentru România, interesul este la fel de major în avansarea procesului de negociere, întrucât țara noastră ar putea beneficia de al patrulea cel mai mare buget alocat politicii de coeziunii, aproximativ 30 de miliarde de euro.

Inclusiv la nivelul orientării strategice declanșat dinspre Consiliul European, șefii de stat sau de guvern au solicitat, la summitul din luna decembrie, ca ”viitoarea Președinție să continue lucrările respective și să elaboreze o orientare pentru următoarea etapă a negocierilor, pentru a se ajunge la un acord în cadrul Consiliului European în toamna anului 2019”.

Citiți și Cum arată calendarul evenimenetelor din perioada mandatului de 6 luni al României la președinția Consiliului UE

Pilonul <Europa siguranței> reprezintă o replicare continuă a unei priorități pe care am întâlnit-o la majoritatea președințiilor Consiliului UE după izbucnirea crizei refugiaților, a fenomenului migrației și creșterea riscului terorist. Un obiectiv asumat al președinției române și regăsit în interiorul acestui pilon este operaționalizarea mandatului Parchetului European, o instituție pentru înființarea căreia 13 state membre ale UE, inclusiv România, au decis în martie 2017, lansarea procedurii cooperării consolidate pentru crearea acestui organism.

Pilonul <Europa, actor global>, cea mai grăitoare formulare a ambițiilor internaționale ale Uniunii Europene, statuată astfel și în Strategia Globală a UE, reprezintă, în programul președinției române, una dintre cele mai consistente și dense abordări, de la consolidarea cooperării și complementarității dintre Uniune și NATO la ranforsarea eforturilor în domeniul apărării europene, proces care a căpătat o valoare accelerată distinctă după referendumul privind Brexit și după lansarea Strategiei Globale a Uniunii.

Acesta reprezintă și pilonul în care plaja de priorități ale Uniunii Europene și interesele strategice ale României se sincronizează perfect, dimensiunile apărării europene și cooperării UE-NATO fiind completate de obiective privind continuarea revitalizării politicii de extindere a UE ce a debutat sub președinția bulgară a Consiliului UE sau promovarea intereselor comerciale cu accent pe multilateralism și acorduri de liber schimb. De altfel, în mandatul președinției României va intra în vigoare cel mai recent acord comercial negociat de UE, cel cu Japonia, înțelegere care reunește o treime din PIB-ul mondial și 40% din comerțul global. În același timp, pe agenda europeană se mai află potențiale acorduri cu Vietnam și Singapore, înțelegeri comerciale care ar putea fi închise pe durata mandatului României.

CaleaEuropeană.ro: Urmăriți, pe larg, cele mai importante relatări privind #RO2019EU

Sub pilonul <Europa, actor global> și în contextul aniversării a 10 ani de la lansarea Parteneriatului Estic România și-a propus cel mai îndrăzneț obiectiv național, care joacă un rol vital în arhitectura de securitate deopotrivă națională și europeană: prin reafirmarea importanței Mării Negre pe agenda Uniunii Europene, inclusiv din perspectiva revigorării Sinergiei Mării Negre.

Cel din urmă pilon <Europa valorilor comune> este novator și merită privit în strânsă legătură cu motto-ul președinției României – „Coeziunea, o valoare comună europeană“. Nu este novator pentru că recurge la valori, pe care liderii politici europeni o fac tot mai des în discursurile și viziunile lor, ci pentru că plasează intrinsec discuția și decizia privind viitorul Europei pe care și-l doresc statele membre, instituții UE și cetățenii săi în jurul celei mai importante dimensiuni care trebuie armonizată: valorile fundamentale ale Uniunii Europene.

Chiar dacă obiectivele președinției României la Consiliul UE ocolesc anumite trăsături ale valorilor UE – îndeosebi statul de drept, cunoscute fiind disputele între București și Bruxelles pe această temă – ele pun accentul pe trei arii particulare care merită privite în sinergie: 1) creșterea implicării cetățenilor, și în special a tinerilor, în dezbaterile europene; 2) combaterea eficientă a rasismului, intoleranței, xenofobiei, populismului, antisemitismului și descurajarea discursului bazat pe ură; și 3) promovarea combaterii dezinformării online și a știrilor false, inclusiv prin ameliorarea educației în domeniul mass-media și dezvoltarea de mecanisme europene care promovează bunele practici în combaterea dezinformării.

Priorități politice trecute prin filtru tehnic: Cum funcționează Consiliul UE, instituția asupra căreia miniștrii români vor prezida nouă din cele zece formațiuni de lucru

Dincolo de obiectivele și prioritățile subsumate celor patru piloni, precum și a contextului european complex în care România va prezida reuniunile Consiliului UE, exercitarea unei președinții rotative este și un proces administrativ.

Consiliul Uniunii Europene se întruneşte în configuraţii diferite la nivelul miniştrilor sau secretarilor de stat din statele membre, în funcţie de tematica care urmează să fie discutată.

După anul 2009, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, numărul configuraţiilor în care Consiliul Uniunii Europene se întruneşte a crescut de la nouă la zece, în urma separării formatelor dedicate Afacerilor Generale de Relaţiile Externe.

Preşedinţia rotativă – în cazul acesta România – organizează şi conduce toate reuniunile Consiliului Uniunii Europene, excepţie făcând Consiliul Afaceri Externe, care este prezidat de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, poziție deținută până la 30 noiembrie 2019 de Federica Mogherini.

Nu există o ierarhie între formațiunile Consiliului, însă Consiliul Afaceri Generale are un rol special de coordonare și răspunde de aspectele instituționale, administrative și orizontale, fiind formațiunea care răspunde de garantarea coerenței lucrărilor desfășurate de toate formațiunile Consiliului.

Oricare dintre cele 10 formațiuni ale Consiliului poate adopta un act care să se înscrie în domeniul de competență al unei alte formațiuni. Prin urmare, oricare ar fi actul legislativ adoptat de Consiliu, formațiunea nu este menționată nicăieri.

Cele zece formațiuni de lucru ale Consiliului UE sunt: Afaceri generaleAfaceri externeJustiție și afaceri interneAfaceri economice și financiareAgricultură și pescuitCompetitivitateMediuOcuparea forței de muncă, politică socială, sănătate și consumatoriEducație, tineret, cultură și sportTransporturi, telecomunicații și energie.

Începând de astăzi, atât dimensiunea politică, cât și componenta tehnică a unei președinții a Consiliului UE sunt exercitate, în premieră, de către România. Un proces politico-administrativ complex și rafinat care timp de șase luni va ține România sub lumina reflectoarelor europene.

.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.