Banca Mondială anunţă perspective sumbre pentru economia globală: Creşterea globală va încetini în 2019

Ritmul de creştere economică globală va încetini de la nivelul de 3%, deja revizuit în minus în 2018, la 2,9% în 2019, în contextul perspectivelor de apariţie a unor riscuri de evoluţie negativă, a anunţat joi Banca Mondială printr-un comunicat remis CaleaEuropeană.ro.

Activităţile comerciale şi de producţie la nivel global au încetinit, tensiunile comerciale au rămas la un nivel înalt, iar unele pieţe emergente mari se confruntă cu presiuni substanţiale din partea pieţelor financiare, arată un comunicat al instituţiei financiare.

Conform prognozelor, ritmul de creştere la nivelul economiilor avansate va scădea la 2% anul acesta, conform raportului intitulat Perspectivele Economice Globale, dat publicităţii în ianuarie 2019. Cererea externă scăzută, costurile de îndatorare în creştere şi incertitudinile persistente legate de politicile publice vor avea şi ele consecinţe asupra perspectivelor economiilor emergente şi a celor aflate în curs de dezvoltare. Se anticipează că, la nivelul acestui grup de ţări, creşterea va rămâne constantă, situată la un nivel inferior celui aşteptat, adică 4,2% în 2019.

În raport, Banca Mondială estimează că economia României va creşte în acest an cu 3,5%, o prognoză mai redusă cu un punct procentual decât cea din iunie 2018. De asemenea, Banca Mondială şi-a redus cu un punct procentual estimarea pentru 2020 şi 2021, la 3,1%, respectiv 2,8%.

”La începutul anului 2018, economia mondială funcţiona în parametri normali, însă a pierdut viteză în timpul anului şi evoluţia poate fi mai anevoioasă în cursului anului curent“, a declarat Kristalina Georgieva, CEO al Băncii Mondiale. ”În condiţiile în care economiile emergente şi ţările aflate în curs de dezvoltare se confruntă cu anumite neajunsuri de natură economică şi financiară, progresele înregistrate la nivel mondial privind reducerea nivelului de sărăcie extremă ar putea fi pus în pericol. Pentru a-şi păstra avântul câştigat până acum, statele trebuie să investească în oameni, să susţină creşterea incluzivă şi să construiască societăţi reziliente“.

Creşterea exporturilor de mărfuri a stagnat, iar activitatea importatorilor de mărfuri înregistrează o decelerare. Creşterea pe cap de locuitor va fi insuficientă pentru a estompa discrepanţele existente la nivelul veniturilor, în economiile avansate, în aproximativ 35% din pieţele emergente şi în economiile aflate în curs de dezvoltare în 2019, cota crescând la 60% în ţările care sunt afectate de fragilitate, conflicte şi violenţă.

Mai multe evoluţii ar putea acţiona ca impediment în calea acestor activităţi. Controlul mai strict exercitat asupra costurilor de îndatorare ar putea duce la diminuarea fluxurilor de capital şi la o creştere încetinită la nivelul mai multor pieţe emergente şi al economii aflate în curs de dezvoltare. Majorările anterioare înregistrate la nivelul datoriilor publice şi private ar putea creşte nivelul de vulnerabilitate în faţa fluctuaţiilor cu care se confruntă condiţiile de finanţare şi atitudinea generală faţă de piaţă. Intensificarea tensiunilor comerciale ar putea avea drept consecinţă o creştere globală mai scăzută şi ar putea perturba lanţurile valorice interconectate.

”O creştere economică robustă este esenţială pentru reducerea sărăciei şi pentru susţinerea unei prosperităţi comune,” a declarat Vicepreşedintele Grupului Băncii Mondiale pentru Creştere Echitabilă, Finanţe şi Instituţii, Ceyla Pazarbasioglu.

Sectorul informal reprezintă aproximativ 70% din forţa de muncă şi 30% din PIB pe pieţele emergente şi în economiile aflate în curs de dezvoltare. În contextul în care această situaţie este asociată unei productivităţi scăzute, veniturilor din impozite, precum şi unui nivel sporit al sărăciei şi inegalităţii, acest fenomen devine simptomatic pentru oportunităţile pierdute. Reducerea presiunilor fiscale şi de reglementare, îmbunătăţirea accesului la finanţare, furnizarea unor servicii publice şi educaţionale mai bune, precum şi consolidarea cadrelor de colectare a veniturilor din impozite ar putea spori nivelul de conformare la nivelul sectorului informal, îmbunătăţind situaţia celui formal.

Vulnerabilităţile legate de datoria publică în ţările cu venituri scăzute sunt în creştere. Deşi împrumuturile au dat posibilitatea mai multor ţări să abordeze necesităţile importante din domeniul dezvoltării, a crescut raportul median datorie – PIB de la nivelul ţărilor cu venituri scăzute, iar structura datoriei a migrat spre surse de finanţare mai scumpe, disponibile în piaţă. Aceste economii ar trebui să se concentreze pe mobilizarea resurselor interne, pe consolidarea practicilor de management al datoriilor şi investiţiilor, precum şi pe construirea unor cadre macro-fiscale mai rezistente.

Menţinerea nivelului istoric scăzut şi stabil al inflaţiei nu este garantată pe pieţele emergente şi în economiile aflate în curs de dezvoltare. Presiunile ciclice care au dus la scăderea inflaţiei în ultima decadă dispar treptat. Factorii pe termen lung care au contribuit la reducerea inflaţiei în ultimii 50 de ani – comerţul global şi integrarea financiară, adoptarea pe scară largă a unor cadre robuste de politică monetară – pot înregistra chiar un revers. Păstrarea unui nivel scăzut al inflaţiei la nivel global poate deveni o provocare la fel de mare ca şi încercarea de a ajunge la nivelul respectiv.

Politicile publice menite să diminueze impactul fluctuaţiilor de preţuri la alimente, la nivel mondial, pot avea anumite consecinţe neprevăzute în cazul în care sunt puse în aplicare de mai multe guverne care nu se coordonează între ele. Intervenţia guvernelor poate oferi soluţii pe termen scurt, însă măsurile mai ample pot exagera creşterea subită a unor preţuri, iar cel mai mare impact va fi asupra populației sărace. De exemplu, este foarte posibil ca politicile comerciale introduse în perioada 2010-2011, când a existat o creștere a prețurilor, să fi provocat un sfert din creşterea preţurilor la grâu şi porumb la nivel mondial. Din cauza creşterii bruşte a preţului la alimente în perioada 2010-2011, circa 8,3 milioane de persoane (aprox. 1% din persoanele defavorizate ale lumii) au ajuns în pragul sărăciei.

„Elaborarea unor politici fiscale şi sociale pentru a creşte nivelul de conformare la nivelul sectorului informal, îmbunătăţind situaţia sectorului formal, precum şi consolidarea mobilizării surselor de venituri interne şi îmbunătăţirea administrării datoriei vor reprezenta priorităţi importante pentru decidenţii politici în procesul de depăşire a provocărilor aferente economiei informale din ţările aflate în curs de dezvoltare“, a declarat Ayhan Kose, Director în cadrul Grupului Băncii Mondiale. „În condiţiile în care perspectivele economice se diminuează, aceste eforturi devin din ce în ce mai importante“.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.